Nu sunt o fire romantica dar saptamana pe care am petrecut-o in Malta a fost poate cea mai frumoasa si romantica vacanta din viata mea. Decizia de a pleca in Malta, acum 2 ani de revelion, a fost intamplatoare. O prietena buna mi-a trimis un link cu un sejur de o saptamana in Malta, plecarea fiind imediat dupa Craciun. Trebuie sa recunosc ca nu stiam prea multe despre Malta, dar tot ce auzisem era de bine. Nu am stat prea mult pe ganduri si am hotarat sa plecam spre Malta.
Asa cum spuneam si cu alte ocazii, sunt genul de persoana care se documenteaza foarte bine despre locul pe care il va vizita. Asa ca am inceput “cercetarea” pe internet. Primul lucru, m-am interesat despre compania aeriana cu care urma sa zbor: Air Malta. Parea ok…desi nu eram foarte linistita. Nu imi convenea deloc ca va trebui sa zbor cu o cursa charter de pe minunatul aeroport Baneasa. Nu mai plecasem niciodata de pe acest aeroport dar nu auzisem nimic de bine. Ce mai aflasem despre Malta? Ca limbile oficiale sunt malteza si engleza, localnicii sunt foarte primitori, ca bautura traditionala este Kinney si ca painea malteza este foarte gustoasa.
A venit ziua cea mare, ne-am trezit in mijlocul noptii si am plecat spre aeroport. Am ajuns in aeroportul Baneasa, care era plin de omeni, un haos total…curse cu intarzieri de ore…o ceata densa care pe unii ii impiedica sa decoleze…intr-un cuvant: groaznic. Spun pe unii, pentru ca, companiile autohtone low cost nu pareau deranjate de acest lucru. In ziua respectiva trebuia sa plecam 5 avioane ale companiei Air Malta spre Malta, dar pilotii companiei au hotarat sa nu decoleze deoarece considerau ca acest lucru nu se putea face in deplina siguranta avand in vedere ca pe aeroportul Baneasa nu exista un sistem pentru ceata. Si am stat…am stat…priveam oamenii din jurul nostru care dormeau in aeroport de 24 ore, sperand totusi ca isi vor petrece revelionul in Egipt, asa cum isi propusesera. Dupa aproximativ 6 ore de asteptare de la ora la care trebuia sa decolam, ne-am mutat pe aeroportul Otopeni. Dupa inca aproximativ 2 ore am reusit sa decolam…nu are rost sa spun ca eram plini de nervi, unii dintre noi eram morti de somn si altii de frica…cred ca doar eu aveam problema asta cu frica
. Trebuie sa recunosc ca zborul a fost unul fara turbulente, dar asta nu m-a impiedicat sa imi fie foarte frica, sa il terorizez pe Andrei ca daca ne prabusim si sa nu las omu’ sa doarma. A venit momentul aterizarii…simteam ca nu mai atingem pamantul. Asa cum stiam, pista aeroportului pe care urma sa aterizam era foarte scurta…ploua putin si batea vantul. In momentul aterizarii o rafala de vant a facut ca avionul sa se incline pe partea stanga…moment in care am paralizat de frica. Si totusi…am aterizat in siguranta, toata lumea a inceput sa aplaude si in sfarsit ajunsesem in Malta. Am coborat din avion, era cald…foarte cald in comparatie cu temperatura din Romania, ploua marunt si batea vantul. Ne-am urcat in autocar si am plecat spre hotelul Sunflower. Am ajuns la hotel, am inceput sa socializam cu ceilalti turisti, ne-am cazat si apoi ne-am grabit sa ne plimbam putin pentru a descoperi putin din locul in care aveam sa petrecem o saptamana. Am fost multumiti atat de hotel cat si de micul dejun, hotelul aflandu-se in statiunea St Julians. Am reusit chiar sa ne si ratacim intr-o seara J). Era seara, temperatura era placuta si strazile erau pustii. Ne-am oprit la o terasa sa mancam ceva, am stat de vorba si ne uitam la avioanele care se puteau vedea foarte bine, decoland si aterizand pe aeroportul din apropiere. In Malta nimic nu este foarte departe, e practic imposibil, pentru ca Malta este o tara mica dar frumoasa. Aveam un sentiment straniu si asta pentru ca era pentru prima oara cand eram intr-o tara cu temperatura de peste 20 de grade, in mijlocul iernii, dar era placut. Am observat ca la ei trotuarele sunt foarte inguste, ca fiecare casa are in curte un portocal si ca pisicile malteze sunt foarte pufoase si cam fricoase
.
Am plecat spre Valetta, capitala Maltei. Am mers cu autocarul, priveam Marea Mediterana si cladirile de culoarea mierii. Ajunsi in Valetta am inceput sa ne plimbam si sa facem poze. Era plin de turisti, am inceput sa ne pierdem prin multime. Ne-am oprit la gradinile Baraka unde am admirat florile fumos colorate si marea care putea fi vazuta de sus, avand o privire de ansamblu a capitalei malteze. Se spune ca Malta si Sicilia sunt locurile unde Marea Mediterana are cea mai curata si intensa culoare. Culoarea Marii Mediterane se poate vedea cel mai bine la Fereastra Albastra, insula Gozo.
Cu siguranta Malta este o tara incarcata de isorie si asta se poate observa foarte bine in capitala Valetta. Ne-am plimbat pe stradutele frumos decorate de Sarbatoare si am intrat sa vizitam bisericile din capitala malteza. Nu pteam rata o vizita in Mdina, vechea capitala a Maltei, un loc linistit unde te poti plimba in voie. Daca vrei senzatii tari te poti plimba cu celebrele autobuze malteze, care par din alt secol si te zdruncina pe stradutele orasului. Sliema este poate cel mai cunoscut loc din Malta, aici poti gasi orice. Este considerat centrul insulei unde poti avea acces usor la orice. Cafenele, hoteluri de lux, magazine, cam toate pot fi usor gasite aici.
Imi amintesc cu placere de vizita pe care am facut-o la domul din Malta, al treilea ca inaltime din Europa…un loc cu adevarat impresionant. Am petrecut o zi intreaga plimbandu-ne pe malul marii, culoarea marii fiind de un albastru intens si incercand sa fotografiem valurile cum se spargeau de pietrele de la mal. Era o atmosfera calda, atat la propriu cat si la figurat. Nisipul de pe plajele malteze cu siguranta nu este unul fin, majoritatea plajelor fiind cu nisip rosu si cu pietre. Existau bineinteles si plaje amenajate cu nisip fin, adus din Tunisia, unde se putea face plaja. Imi amintesc de orasele Vittoriosa si Senglea, de soarele care stralucea si de barcile cu motor care se plimbau pe marea albastra ca cerneala. Am petrecut o zi in croaziera pe mare, am vizitat porturile malteze si am admirat peisajele din “Insula de miere”. Erau valuri si cum sunt o “curajoasa” din fire imi era teama, ne stropea apa si era usor racoare.
Ce pot spune despre revelionul in sine in Malta…nu seamana cu ce se intampla in Romania. Oricum, motivul pentru care am ales Malta ca destinatie nu era sa petrec revelionul ci sa vad aceasta mica tara care are atat de multe de oferit turistilor. Pentru maltezi era mai important ca incepand cu 1 ianuarie 2008 vor trece la Euro, decat faptul ca era Revelion. Am petrecut trecerea dintre ani la restaurantul hotelului unde am stat, am mancat mancare traditionala (cam…naspa
) si am baut vin
. Am auzit vag pe la 12 noaptea niste artificii in departare…cam asta inseamna revelionul in Malta. Dar nu asta conta…conta ca ne simteam bine si ca eram intr-o tara in care cu siguranta avem ce vedea.
Ce am mai facut prin Malta? Am facut sute de poze, ne-am plimbat mult pe malul marii, am mancat lasagna la una dintre terasele de pe malul Marii Mediterane. Intr-o seara am mancat la o pizzerie din apropierea hotelului unde stateam. Ne amintim si acum cu placere de amabalitatea ospatarilor, de faptul ca nu exista posibilitatea sa intri intr-un restaurant si sa fi ignorat. Am baut celebrul Kinney care era un suc de portocale cu plante…amar. Era oribil
). Painea despre care citisem era foarte buna si se servea cu unt in orice restaurant din Malta. Am baut gin, bautura mea preferata, care era foarte tare
). In w/e am luat masa la un restaurant cochet care daca nu ma insel se numea “La Sorpresa”, unde am fost uimiti de servirea impecabila si de mancarea buna a localului.
Dupa o saptamana de vis a venit si ziua plecarii, uitasem de frica de avion, nu am avut timp sa ma gandesc ca trebuie sa ma si intorc in tara. Am fost mult prea fermecata de Malta, de atmosfera de acolo, de faptul ca am descoperit atatea locuri frumoase in numai o saptamana. Sa prind curaj, in ziua plecarii, m-am dus cu Andrei la o terasa am mancat paste si am baut vin. Am crezut ca va functiona…m-am ametit putin dar pana la decolare mi-a trecut
). Am zburat noaptea si imi amintesc ca la decolare se vedeau luminile felinarelor de pe malul marii…si apoi nu s-a mai vazut nimic. Am aterizat intr-un Bucuresti in care ningea groaznic, la o temperatura de sub 0 grade, intr-un aeroport “de vis” numit Baneasa…de unde ne-am luat bagajele intr-un frig de nedescris.
Una peste alta, toate peripetiile drumului au meritat. A fost o vacanta pe care cu siguranta nu o voi uita din multe motive. Sunt sigura ca nu am putut descrie in cuvinte tot ce a insemnat pentru mine aceasta saptamana in Malta si ca nu am putut relata cu exactitate toate locurile pe care le-am vazut dar farmecul acestei calatorii mi-a ramas in suflet pentru totdeauna.
Se spune ca daca atunci cand esti indragostit te duci in Malta vei ramane cu persoana respectiva toata viata. Asa sa fie oare?